Eu...

Eu sunt copacul fara radacina purtat departe de vant,sunt pastratorul cuvintelor ,vesnicul indragostit al misterelor ce se vor dezlegate doar pentru a genera alte mistere mai profunde. Sunt unul dintre cei mai enevanti oameni-pentru unii (caci,spun ei,cuvintele mele nu se leaga intr-un sens,devin un fel de bla-bla de dragul vorbirii)-altii considera ca ma apropiu uneori de esenta problemelor dezbatute.Unii ma asculta,altii ma ironizeaza si sunt convins ca marea majoritate ma ignora.Asadar cine sunt? Pentru omenire sunt un oarecare,cei infometati vad in mine o gura in plus ce consuma resurse,urmasilor le sunt o treapta,predecesorilor o fila pe care si-au notat trecerea.Zile bune,zile rele,vin si trec...in fiecare clipa sunt altul,eu mereu cred altceva , vad uneori ce ochiului i s-a ascuns,altadata ma impiedic acolo unde toti vazusera piedica.Sunt doar un om printre oameni si o fiara intre fiare.Din cenusiul multimii nu ma disting.Dumnezeu mi-a dat o viata dar nu ma cunoaste nici el.Samanta de spirit plantata in mine a crescut.Nici eu nu ma cunosc desi stiu cine sunt.Cobor adanc in mine ,in cotloanele nebuniei regasesc fiara ferecata,sper ca nu va evada nicicand.E acolo,exista ...eu sunt fiara cea temuta si mana care o tine'n frau.Un ochi imi plange ,un ochi imi rade.Sunt o cantitate neglijabila din mai toate si totodata masura tuturor.Dumnezeu miniatural, eu sunt si zilnic mor pe cruce rastignit de propriile mele ganduri.Martor sunt al trecerii,clipa efemera in care nimicul s-a trezit la constiinta... Voi ce sunteti?Dar sunteti?Proiectii externe ale eu-lui meu ...ma intrebati ce sunt?Vazut dinafara sunt nimic ,pentru sinele egoist sunt totul. Sunt cel ce vede zambetul amar in ochii celor ce in mine se regasesc ,sunt cel ce se distreaza pe seama zambetului superior al celor ce nu ma inteleg. Inchis in corpul meu ca in sicriu stau suspendat in punctul de echilibru dintre cer si pamant.Invidiez stanca pentru apropierea sa de cer ,invidiez marea pentru cunoasterea adancului. Ca cine sunt?Nebunul a carui singura certitudine este moartea de maine si totusi spera intr-un maine insorit.Ma rog la un Dumnezeu ascuns in ceruri,in ape,in pamant,imi pun sperantele in el...apoi il blastam caci mi-a dat din cunoastere indeajuns de mult cat sa inteleg ce vad ,dar nu destul cat sa pot sta si admira impacat. Sunt drumul drept strabatut in ratacire,sunt adevarul impletit strans cu minciuna,sunt si ispita ,sunt si sfant...